Loading...

PREPARATE FOLOSITE PENTRU INGRIJIREA DINTILOR Șl A GURII

by admin, 6 februarie 2023

Preparatele pentru dinti se folosesc pentru curatirea suprafetei dintilor cu ajutorul periutei de dinti. Ele pot fi sub forma de pasta, pulbere (prafuri) si lichide (mai rar).

Pastele de dinti

Pastele de dinti sint amestecuri de substante cu anumite proprietati bine definite, la care se adauga umectanti pentru obtinerea consistentei necesare.

O pasta de dinti trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • sa nu aiba gust si miros neplacut;
  • sa nu-si modifice consistenta initiala;
  • sa aiba in corn- pozitie elemente suficiente care sa inlature stratul aderent de pe suprafata dintilor.Pentru prepararea pastelor sint folosite substante abrazive, detergenti, umectanti, emulgatori sau spumanti aromatizanti, edulcoranti, conservanti.

 

Ca substante abrazive se folosesc: carbonatul de calciu, fosfatul de calciu, pirofosfat de calciu. Aceste substante nu trebuie sa fie mai dure decat emailul (smaltul) dintilor, pentru a nu-i distruge. Pentru a imprima si o actiune de curatire a dintilor, in pastele de dinti se incorporeaza si un detergent care nu trebuie sa irite mucoasa bucala si sa nu fie toxic. Obtinerea unei paste care sa nu se usuce necesita prezenta unui umectant care are rolul de a mentine consistenta. Cel mai obisnuit excipient este glicerina, care nu prezinta toxicitate, imprima un gust dulceag si nu fermenteaza, in acelasi scop se mai folosesc sorbilolul, propilenglicolul etc.

Pentru obtinerea unei suspensii stabile si pentru prevenirea separarii prin conservare, viscozitatea data de umectant este uneori insuficienta, fapt pentru care este necesara adaugarea unui liant.

  • Liantii folositi sunt coloizi hidrofili care se disperseaza in mediu apos ca: guma tragacanta, caragheen, guma arabica, pectinele, derivati de celuloza (carboximetilceluloza) etc.Spuma abundenta se obtine datorita adaosului de emulgatori sau spumanti, dintre care citam: coaja de lemn de Panama, laurilsulfatul de sodiu, ricinoleati, sulforicinoleati, adausuri mici de sapun etc. Se obtin astfel paste care fac o spuma abundenta.
  • Colorarea pastelor de dinti in roz, rosu, albastru, verde se realizeaza cu coloranti solubili sau cu lacuri care sint mai stabile. In acest scop se folosesc solutiile amoniacale de carmin, neutralizate cu acid tartric, eritrozina, roda- mina etc.Pentru pastele albastre se foloseste albastru de metilen.

Pentru mascarea gustului dezagreabil se folosesc substante edulcorante ca: glicerina sau sorbitolul — folosite totodata si ca excipienti; de asemenea zaharina, care este de 500 ori mai dulce decit zaharul sau ciclamatul de sodiu, care este mai aromat si mai ieftin decit zaharina.

Pentru parfumarea preparatelor pentru dinti sint folosite mentolul, uleiul de menta, uleiul de fenicul, uleiul de anason, uleiul de eucalipt, vanilina etc. Cel mai folosit este uleiul de menta, care creeaza o aroma racoritoare, dar care are insa un gust neplacut fapt pentru care se foloseste in cantitati mici.

In afara de componentii citati, unele paste de dinti mai pot contine:

  • — perborat de sodiu sau peroxid de magneziu, pentru a imprima pastelor capacitatea de albire;
  • — substante astringente ca: tanin, compusi de aluminiu, care intaresc gingia;
  • — substante conservante: clorotimol, acid benzoic etc.;
  • — saruri mineralizante ca: fluorura de calciu sau de sodiu, gluconat de calciu.

Apele de gura

Sunt solutii care contin substante aromatizante, antiseptice si sint recomandate pentru clatirea gurii. Ele se prepara in general sub forma de „concen- trate  care se dilueaza in momentul intrebuintarii (se introduc citeva picaturi intr-un pahar cu apa). Apele cosmetice de gura prezinta o actiune de curatire, fiind racoritoare si dezodorizante.

Ele contin substante care trateaza afectiunile gingiilor si ale mucoasei bucale si pot limita alte infectii ale gurii si dintilor, datorita efectului antibacterian.

O clasificare mai larga a apelor de gura poate fi:

  • antibacteriene
  • fluorizate (remineralizante).

Pornind de la aceste considerente, o apa de gura trebuie sa posede proprietati antiseptice, sa fie aromata pentru a imprima gurii un miros placut, sa curete dintii de resturile de fermentatie. La prepararea apelor de gura se folosesc substante antiseptice: fenol, timol, salol, acidul tanic, hexaclorofenul.

Unele ape de gura contin si substante care pun in libertate oxigen. Perhidrolul este un excelent antiseptic si nu se combina cu albuminele. in acelasi scop poate fi folosit si perboratul de sodiu. Aceste substante vor fi folosite la indicatia medicului, deoarece dupa, un timp devin iritante si aciditatea solutiilor de perhidrol poate provoca decalcifierea dintilor.

Aromatizarea apelor de gura se face prin adaugarea de uleiuri volatile (ulei de cinamom, eucalipt, menta, anason, cuisoare) si unii componenti extrasi din aceste uleiuri ca eucaliptol, mentol, anetol etc.

Apele de gura mai contin substante astringente care protejeaza mucoasele inflamate si precipita proteinele care astfel pot fi indepartate. Dintre acestea citam clorura de zinc, acetatul de zinc, sulfatul de aluminiu si potasiu, foarte mici cantitati de acid citric, acid lactic etc.

Treptat s-a renuntat la colorarea apelor de gura datorita toxicitatii acestora.

La prepararea apelor de gura trebuie sa tinem seama de unele incompatibilitati si anume: apele de gura continind clorura de zinc nu pot contine si clorofila; cele ce contin carbonati, trebuie sa aiba un anumit pH; activitatea compusilor fenolici poate fi influentata de pH sau de prezenta substantelor astringente.

La fel de importanta in formularea unei ape de gura este si cunoasterea efectelor fiziologice, atit ale fiecarui component in parte, cat si ale formulei in totalitate.

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*