Loading...

Arta de-a lungul Drumului Matasii

by admin, 25 iunie 2014

Deşi conceput ca arteră comercial-militară, în secolele premergătoare erei noastre, Drumul Mătăsii s-a dovedit, odată cu trecerea secolelor şi odată cu creşterea lui în importanţă, mai mult decât atât. Economicul atrage după sine şi celelalte domenii ale activităţilor umane, şi aici vorbim desigur şi de cel spiritual şi artistic. Ori, în Antichitate, înainte de trasarea Drumului Mătăsii, sau în vremurile imediat următoare, cu mult înainte de dezvoltarea fenomenului globalizării, Asia şi Europa erau mari regiuni conţinând civilizaţii mai mult sau mai puţin închistate, şi adesea antagonice. Aici Drumul Mătăsii şi-a jucat rolul de liant intercultural, deschizând porţi între civilizaţii ce recunoşteau tot mai mult beneficiile economice care vor însoţi eventuala lor implicare comercială pe rutele central-asiatice, şi permiţând astfel propagarea unor serii de influenţe pe toate planurile. Este notabil faptul că produsele artistice se numărau şi ele printre bunurile care circulau pe această rută, pentru a fi vândute sau date la schimb.

Deşi răspândirea stilurilor, tehnicilor sau motivelor artistice de-a lungul Drumului e neapărat strâns legată de contextul mai larg al răspândirii credinţelor, ideilor şi tehnologiei, poate nici un alt fel de influenţe nu sunt, totuşi, mai uşor transmisibile intercultural decât cele artistice, iar regiunile corespondente Drumului Mătăsii erau unele dintre cele mai susceptibile din acest punct de vedere. Arta elenă, iraniană, indiană şi chineză sunt doar câteva din cele care au şi s-au imprumutat de-a lungul timpului prin intermediul rutelor Drumului Mătăsii. Dincolo de arta statuară sau pictorială, arta Drumului Mătăsii include şi textile, ceramică, produse din metal sai sticlă, dar şi o varietate de detalii decorative aplicate pe diverse obiecte de utilitate.

Principalul izvor de inspiraţie al artei a fost mai întotdeauna religia, iar niciunde acest lucru nu era poate fi mai evident decât de-a lungul Drumului Mătăsii. De la stilul artistic narativ budist manifestat în arta statuară, murală şi în imagini ale textelor ilustrate, până la stilul visual superb al artei islamice, cu motivele sale geometrice, abstracte, arta central-asiatică era una profund religioasă. Deşi această artă şi-a mai pierdut azi din impactul său asupra sentimentului religios in om, ea a câştigat mult în semnificaţie istorică şi antropologică.

Poate cel mai evident exemplu de curent artistic determinat de interacţiunile ce au avut loc de-a lungul acestui drum, este cel greco-budist. Acesta este o manifestare a sincretismului cultural dintre budism şi cultura clasică greacă, după cuceririle lui Alexandru cel Mare şi cam până in secolul al şaptelea al erei curente. În decursul primului secol d.H., odată cu răspândirea budismului din India în centrul Asiei, imaginile reprezentându-l pe Buddha au devenit, larândul lor, tot mai răspândite. Până in secolul VI e.n. acestea vor ajunge şi in Japonia. Cea mai frecventă formă a artei budiste, după cum am mai spus, este cea murală şi statuară, găsită în temple şi în grote răsfirate prin toată zona centrală a Asiei.

Imaginile acestei arte prezintă şi azi evidente influenţe elene, stilul lor fiind unul reprezentaţional, caracterizat de un realism cu accente idealiste puternice, şi de descrieri sensuale ale formelor umane. Această artă se găseşte azi în regiuni diverse cum ar fi Afganistan, Pakistan, India, China, Korea sau Japonia.

Pictura peisagistică chinezească îşi are şi ea rădăcinile în arta pictorială budistă, cu precădere în cea murală şi cea printată pe lemn descriind scene din viaţa lui Buddha. Aceste motive ale picturii chinezeşti au pătruns şi în arta mianiaturală persană, descrieri de munţi pe fundal şi copaci pe creste de munţi fiind teme frecvent utilizate aici.

Arta persană a exercitat şi ea, la rândul ei, o serie de influenţe în Europa, în special în arta creştină. Avem în vedere aureola, element specific artei creştine europene, încă din secolul V d.h., însă ea este prezentă şi în arta persană, în reprezentările regilor şi zeilor persani. Mai târziu aureola va apărea şi în reprezentărille artei greco-budistă din secolul I e.n. Iar motivele textilelor persane (cele reprezentând adesea două animale aflate faţă în faţă, incluse într-un cerc punctat) au fost preluate de chinezi în timpul Dinastiei Tang (sec. VII-X e.n.), atât în vederea exportului cât şi datorită creşterii în popularitate a acestor motive pe meleaguri chinezeşti.

Arta sciţilor a reprezentat şi ea o influenţă importantă pentru vechii chinezi, în secolele premergătoare erei curente. Această relaţie de schimb intercultural între sciţi şi chinezi, pe plan artistic, a fost în special evidentă după inaugurarea Drumului Mătăsii, când contactele Chinei cu ţinuturile vestului şi nord-vestului au devenit mai uşoare şi mai frecvente. Ea s-a resimţit în arta chineză mai ales în sculptură, în încercarea de a imita modelul stepelor prin reprezentările tipic scitice ale animalelor, în special ale animalelor aflate în luptă directă.

Deşi mai dificil de tansportat datorită fragilităţii lor ridicate, produsele din sticlă, cu precădere cele din Egipt şi din ţinuturile arabe (care erau de o calitate superioară), au început să fie apreciate şi importate tot mai mult în China, încă din secolul V e.n. Datorită menţionatei fragilităţi însă, puţine astfel de bunuri rezistau unui transport până în China iar, odată ajunse aici ele erau vândute la un preţ destul de ridicat. Vasele şi ustensilele din metal (argint şi aur in special) aveau şi ele căturare pe pieţele chinezeşti, fiind aduse tot din ţinuturile arabe în cantităţi destul de ridicate încă din perioada dinastiei Tang. Acestea aveau decoraţii specifice zonelor de provenienţă aplicate pe ele: reprezentări de animale cum ar fi capra, bestii carnivore ş.a., decoraţii ce vor fi stilistic imitate mai târziu şi de către chinezi.

Încă o tradiţie artistică demnă de menţionat este cea a porţelanului alb-albastru, introdus în China în secolul XIII e.n., de către comercianţii musulmani. Peste două secole chinezii, la rândul lor vor exporta acest porţelan înapoi către Orientul Mijlociu, şi vor răspândi această tradiţie şi în sud-estul Asiei. Decoraţiile chinezeşti specifice porţelanurilor menite pentru export vor fi caracterizate de motive precum cele ale lalelelor, rodiilor şi altele de acest fel.

Surse:

http://en.wikipedia.org/wiki/Silk_Road_transmission_of_art

http://en.wikipedia.org/wiki/Greco-Buddhist_art

http://iis-db.stanford.edu/pubs/24440/ArtsofRoad.pdf

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*